..

Sentimente anonime...

Îmi sunteţi toţi nişte străini, de-o vreme,
Ce anotimp, câte tristeţi nedefinite,
Din pustietăţi aud, coşmar sau vis
Glasul destinelor nefericite.

Îmi sunteţi toti nişte necunoscuţi, ce trist,
Un timp de amintiri nepotrivite
Căzuţi la crucea unui „Crist”
Plângând, ramaşi fără cuvinte.

Îmi sunteţi toţi indiferenţi, de mult
Şi credincioşi, şi proşti fără speranţe
De ce aş fi nebună să stau să vă ascult
Cântând pe la fereşti romanţe?

Complet lipsite de farmec şi-nţeles
La fel ca poezia fără rime
Încerc să înteleg care păienjeni ţes
În mine aceste sentimente anonime.

Vin .

Daca viata mea ar fi
un pahar cu vin
ai gusta din el putin?

Te-ai incumeta sa-ncerci
gustul lacrimilor reci
fara a-ti fi teama?

Ai fi curios sa simti
durerea unor colti
in inima ta infipti?

Oare ai incerca paharul
sa-l faci bucatele
pentru a-mi scapa viata de durere?

Sau doar te-ai aseza
linistit la masa mea
gustandu-mi bautura?

About you

Your touch is with me always,
It’s burnt into my skin,
As soft and warm as sun rays
When a summer day sets in.

Your soft voice never silent,
It’s forever in my ears,
Serenading every moment
And calming all my fears.

Your arms always enfold me,
The strength of angels wings,
They support and protect me wholly
With the safety a true love brings.

While I can never repay you,
For the wonder you bring to my life,
I can forever be true,
And forever be yours.

Jurnalul lui Rebecca

In dimineata aceea cineva batea la usa.Victor se ridica din pat sa vada cine e.Spre surprinderea lui era Dani.
Dani-Prietene,ce faci?
Victor-Bine Dani,dar ce-i cu tine la ora asta aici?S-a intamplat ceva?
D-am venit sa-ti zic o veste…nu prea buna.
V-Ce veste?
D-Mama ta e moarta.
V-Poftim !?!
D-Am asteptat sa aduci de saptamana trecuta banii care trebuia sa ii am.Am asteptat 6 luni.Ti-am zis ca cineva o sa sufere.Preferai sa fie Rebecca?O sa te sun eu in 30 de minute sa cobori,bine?
Victor intra in casa si tranteste usa in urma lui.Aproape ca exploda de nervi.Stia ca daca sarea la bataie iesea si mai rau.Mama lui deja era moarta.Si-a pierdut ambii parinti.Tatal intr-un accident de masina si mama…a fost omorata din cauza lui.Venele de pe gatul si mainile lui Victor deveneau din ce in ce mai evidente.Tremura de nervi.Intra in camera unde dormea Rebecca.Se aseaza pe un fotoliu si peste 20 de minute se trezeste si aceasta.
R-Ah…Good morning sunshine!!
Rebecca observa faptul ca Victor e ingandurat.Nu ii raspunde,nu schiteaza nici un gest.Era ceva ciudat.
R-Ce s-a intamplat?
Victor nu ii raspunde.Se duce langa ea in pat si incepe sa o sarute.O trage deasupra lui dar ii suna telefonul.
V-Eu trebuie sa cobor pana jos.Am o intalnire.Cand vin nu mai vreau sa gasesc haine.
R-Victor!!Ce..
V-Ai inteles?Daca nu…parintii tai vor avea de suferit asa cum au avut si ai mei.
Victor pleaca inainte ca Rebecca sa scoata vreun sunet.Tranteste usa in urma lui.Ea ramane singura in apartamenul lui Victor.Nu intelegea ce se intampla,nu intelegea de ce se poarta asa.Ii era frica,extrem de frica …inima statea sa ii sara din piept.Doza de adrenalina care ii umbla prin trup ii facea respiratia rapida si haotica.Rebecca incepe sa planga.Dupa 5 minute ea realizeaza ca nu poate sta asa.Il suna pe fratele ei,Charlie sa vina sa o ia,dar acesta era plecat din oras.Totusi promisese sa vina cat de repede poate.
Ii este frica.Se plimba prin casa.Gandurile ii alearga prin minte intr-un ritm alert.Nu mai are solutii,nu mai vrea sa planga.Se duce in sufragerie.Pe masa erau 2 sticle: una plina cu vin si alta era facuta numai cioburi.Isi ia repede geanta unde avea jurnalul,pentru ca nu pleca nicaieri fara el,si rupe o foaie pe care scrie in graba:
“Prefer sa mor eu in locul parintilor meu.Credeam ca e ceva special intre noi doi.Credeam ca ma iubesti asa cum te iubesc si eu.Imi pare rau ca m-am pierdut in iluzii si ca am realizat totul atat de tarziu.Adio,Victor.Si…te iubesc!”
Se aseaza pe pat si tine biletelul in mana stanga.Cu mana dreapta ia un ciob de pe masa de sticla din sufragerie.Incepe sa planga doar gandindu-se la ce avea sa faca.Dar nu putea sa lase lucrurile asa cum sunt.

Sentimente anonime

Ce se intimpla acum cu mine?
De ce eu inca mai regret?
Sunt sentimente anonime,
Pe care tot le mai astept.

Splendoarea lor intunecata
Si suferinta mea de veci
Imi cos in inima o pata
Din lacrimile tale reci.

Fierbinte-mi este sufletul

Caci plinge-n jale si nestire
Nu il strabate vuietul
Nici pomul cel de fericire.

Doar sentimentele anonime
Se scutura in gindul meu
Te stiu,dar nu in profunzime
Te vreau, dar nu esti tu ci eu...

Oare te iubesc..?

Vreau să scriu ce simt dar nu pot,
Sentimentul e ca o apocalipsă sacră…
Îmi ridic aripile,închid ochii
Și am iluzia că zbor,dar stau pe loc…

Oare așa se manifestă iubirea?

Inima mea parcă nu-mi aparține,
Își dăruie esența cuiva…nu înțeleg,
De ce totul e atît de straniu,atît de nefiresc,
De ce inima și-a alcatuit propriul poem?

Oare te iubesc…?!

Nu cred nici ce spun,nici ce simt,
Mă cufund într-un delir fără margini,
E atît de frumos să te cred,să plutesc
Și totuși...mă poți doborî cu un cuvînt.

Iar eu...am impresia că te iubesc!!